Peste jumătate dintre marile proiecte upstream întâmpină surprize legate de zăcăminte, iar aproximativ 70% înregistrează modificări de cost sau calendar care diminuează rentabilitatea estimată la aprobarea investiției. Concluziile apar într-o analiză publicată de Bain & Company, care avertizează că problemele sunt amplificate de proiectele tot mai complexe și mai scumpe.
Amploarea riscului financiar este vizibilă într-o evaluare a 110 investiții din petrol și gaze. Costurile totale au depășit estimările inițiale cu 138 de miliarde de dolari, iar numai 21 de proiecte au generat 93% din diferență. Datele sugerează că o parte disproporționat de mare a capitalului pierdut se concentrează în câteva investiții majore.
Proiectele upstream sunt mai greu de evaluat decât alte investiții industriale deoarece valoarea lor depinde de un rezervor care nu poate fi cunoscut complet înainte de începerea producției. Chiar și după campanii costisitoare de explorare, estimările privind volumul, presiunea sau productivitatea zăcământului rămân expuse unor variații importante.
Incertitudinea poate produce atât pierderi, cât și oportunități ratate. O infrastructură proiectată pentru un scenariu prea optimist poate deveni neprofitabilă dacă producția dezamăgește. În sens invers, instalațiile dimensionate conservator pot limita veniturile atunci când zăcământul se dovedește mai productiv decât anticipau studiile inițiale.
Presiunea asupra companiilor energetice este în creștere după mai mult de un deceniu de investiții reduse în explorare. O ofertă limitată de proiecte viabile poate determina operatorii să împingă spre aprobare dezvoltări marginale, să minimalizeze riscurile sau să prezinte drept certitudine ipoteze care nu au fost suficient testate.
Printre erorile identificate de Bain se numără alegerea prematură a conceptului tehnic, evaluarea geologică insuficientă, dimensionarea instalațiilor pentru un singur scenariu și contractarea capacităților înainte de stabilizarea proiectului. O altă problemă este folosirea unor estimări financiare excesiv de precise, deși datele disponibile justifică mai curând un interval de rezultate posibile.
Aceste decizii nu sunt determinate exclusiv de dificultățile tehnice. Ierarhiile interne, obiectivele pe termen scurt și tendința echipelor de a confirma preferințele conducerii pot transforma o recomandare preliminară într-o soluție care nu mai este contestată. Sistemele de aprobare ajung astfel să recompenseze trecerea rapidă prin etapele administrative, nu neapărat alegerea proiectului cu cel mai bun raport între risc și randament.
Bain recomandă diferențierea procesului decizional în funcție de incertitudine și de capitalul expus. Experimentele cu miză financiară redusă pot fi testate rapid, în timp ce investițiile de ordinul miliardelor necesită alternative reale, criterii clare de retragere și implicarea timpurie a conducerii. Lucrările repetitive pot fi standardizate, iar proiectele mari, dar previzibile, au nevoie în principal de control strict asupra costurilor, termenelor și modificărilor de proiect.
Analiza este relevantă și pentru România, unde OMV Petrom și Romgaz dezvoltă Neptun Deep, primul proiect românesc de gaze în ape adânci. Investiția este estimată la până la 4 miliarde de euro, resursele recuperabile la circa 100 de miliarde de metri cubi, iar prima producție este programată pentru 2027. Datele oficiale ale OMV Petrom indică o producție anuală de aproximativ 8 miliarde de metri cubi în etapa de platou.
Nu există indicii publice că Neptun Deep ar înregistra problemele descrise în analiza Bain; dimpotrivă, operatorii susțin că proiectul avansează conform calendarului. Comparația arată însă dimensiunea mizei pentru acționarii OMV Petrom și Romgaz, pentru bugetul României și pentru companiile care depind de disponibilitatea și prețul gazelor naturale.
Instrumentele de inteligență artificială pot verifica ipoteze, identifica informațiile care contrazic scenariul de bază și compara proiectele cu investiții anterioare. Ele nu pot compensa însă o guvernanță care recompensează aprobarea rapidă sau ignoră semnalele nefavorabile. Avantajul competitiv va aparține companiilor care investesc selectiv, păstrează flexibilitatea tehnică și acceptă incertitudinea în calculele financiare.
Surse: Bain & Company, OMV Petrom, Romgaz
