Depozitele firmelor depășesc finanțările primite de la bănci, într-o economie în care investițiile sunt frânate de creditarea redusă.
România ocupă penultimul loc în Uniunea Europeană după ponderea creditelor acordate companiilor în PIB, cu un nivel de numai 11%. Situația arată că sistemul bancar contribuie mult mai puțin la finanțarea economiei decât în majoritatea statelor europene, potrivit unei analize publicate de Ziarul Financiar.
Raportul dintre companii și bănci este unul neobișnuit pentru o economie care are nevoie de investiții: firmele păstrează în conturi și depozite mai mulți bani decât au împrumutat de la instituțiile de credit. Practic, sectorul corporativ furnizează sistemului bancar mai multă lichiditate decât primește sub formă de finanțare.
Această diferență nu înseamnă neapărat că băncile refuză să acorde credite. Cererea eligibilă este limitată de capitalizarea redusă a multor firme, lipsa garanțiilor, raportările financiare slabe și reticența antreprenorilor față de îndatorare. Costurile ridicate ale finanțării completează tabloul.
Datele BNR arată că soldul total al creditului neguvernamental, care include populația și companiile, ajunsese la 472,4 miliarde de lei în iulie 2026. Depozitele clienților neguvernamentali erau însă mult mai mari, de 684,5 miliarde de lei. Compararea acestor valori confirmă surplusul structural de lichiditate din sistemul bancar.
Creditarea privată a scăzut în iulie cu 0,3% față de luna precedentă. În raport cu aceeași perioadă din 2025, soldul a crescut nominal cu 7,6%, dar a coborât cu 0,5% după ajustarea cu inflația. Cu alte cuvinte, creșterea aparentă nu s-a transformat într-un avans real al finanțării.
În cazul companiilor, creditele în valută au continuat să câștige teren și au ajuns, împreună cu finanțările pentru alte sectoare, la echivalentul a 142,5 miliarde de lei. Creșterea anuală de 20,5% sugerează că firmele capabile să se împrumute preferă tot mai des euro, unde dobânzile pot fi mai mici, dar riscul valutar devine mai important.
Gradul redus de intermediere financiară limitează capacitatea economiei de a finanța fabrici, echipamente, tehnologie și extinderea pe piețe externe. Companiile dependente exclusiv de profitul reinvestit se dezvoltă mai lent și sunt mai vulnerabile atunci când vânzările scad sau apar cheltuieli neprevăzute.
Problema este mai vizibilă în cazul IMM-urilor, care întâmpină cele mai mari dificultăți în obținerea finanțării. Companiile mari pot apela la împrumuturi externe, obligațiuni sau finanțare din partea grupului, în timp ce firmele mici depind aproape integral de bănci și de resursele proprii ale acționarilor.
Excesul de depozite în raport cu împrumuturile permite băncilor să finanțeze alte categorii de active, inclusiv titluri de stat. Pentru economia reală apare însă riscul ca economisirea internă să nu fie transformată suficient în investiții productive, iar statul să concureze companiile pentru resursele disponibile.
Reducerea decalajului față de Uniunea Europeană presupune atât produse bancare mai accesibile, cât și firme mai transparente și mai bine capitalizate. Garanțiile publice pot ajuta, dar fără proiecte viabile, raportări credibile și predictibilitate fiscală, creditarea corporativă va rămâne aproape de coada clasamentului european.
