Agenții de inteligență artificială vor putea compara oferte, negocia condiții și iniția plăți, iar băncile riscă să piardă relația directă cu clientul dacă rămân simple infrastructuri din spatele tranzacțiilor.
Agenții de inteligență artificială ar putea intermedia până în 2030 tranzacții europene cu o valoare anuală cuprinsă între 1.500 și 2.700 de miliarde de euro, estimează Roland Berger. Cea mai mare parte a pieței va proveni din relațiile comerciale dintre companii, nu din cumpărăturile populației.
Conceptul de „machine customer” descrie un software care nu se limitează la recomandări, ci primește un mandat pentru a acționa în numele unei persoane sau al unei companii. Un astfel de agent poate identifica un furnizor, compara prețurile și condițiile contractuale, selecta metoda de finanțare și declanșa plata în limitele stabilite de utilizator.
Potrivit studiului Roland Berger, între 60% și 90% din achizițiile B2B realizate la nivel global ar putea fi intermediate de agenți AI până în 2028. În Europa, aproximativ 95% din valoarea comerțului agentic estimată pentru 2030 ar urma să provină din tranzacțiile între companii.
Adoptarea va avansa mai lent în zona consumatorilor. Consultanții estimează că agenții AI ar putea ajunge să gestioneze între 10% și 20% din comerțul electronic european până la sfârșitul deceniului. Utilizatorii ar putea delega cumpărăturile repetitive, administrarea abonamentelor sau alegerea unor servicii financiare, păstrând dreptul de aprobare pentru deciziile importante.
Pentru bănci, segmentul B2B ar putea genera venituri suplimentare de 2–3,7 miliarde de euro anual până în 2030. Oportunitățile includ finanțarea facturilor și a lanțurilor de aprovizionare, automatizarea operațiunilor de trade finance, plățile între sisteme și verificarea datelor comerciale.
Pe piața de retail, veniturile potențiale pentru industria bancară sunt estimate la 0,7–1,7 miliarde de euro. Cele mai promițătoare servicii ar putea fi creditarea integrată direct în procesul automat de cumpărare și instrumentele care identifică, compară sau anulează abonamente în numele clientului.
Schimbarea transferă însă o parte din putere de la bănci și comercianți către platformele care controlează agenții AI. Dacă algoritmul alege automat produsul, finanțarea și metoda de plată, vizibilitatea unei bănci în interfața agentului va deveni aproape la fel de importantă precum prezența actuală în aplicațiile financiare sau la pagina de checkout.
Roland Berger avertizează că instituțiile care reacționează târziu pot pierde atât venituri din tranzacții, cât și contactul direct cu utilizatorul. În acest scenariu, unele bănci ar putea rămâne doar furnizori de infrastructură, în timp ce experiența clientului și decizia comercială ar fi controlate de companiile tehnologice.
Pentru băncile din România, tranziția presupune mai mult decât conectarea unor API-uri. Instituțiile vor avea nevoie de mandate digitale configurabile, aprobări în timp real, limite clare pentru agenți, evidențe complete ale deciziilor și mecanisme prin care o tranzacție automată să poată fi contestată sau oprită.
Următoarele 12–18 luni sunt considerate decisive pentru definirea standardelor tehnice și a răspunderii juridice. Printre întrebările încă deschise se află cine suportă pierderea atunci când agentul interpretează greșit mandatul, cumpără un produs nepotrivit sau selectează o finanțare dezavantajoasă. În lipsa unor reguli clare, încrederea și controlul vor conta la fel de mult precum viteza de procesare.
Sursa: Roland Berger
